De ce facem artă? Pentru a ne depăși limitele, pentru a ne extinde granițele, pentru a umple golul nostru, pentru a deveni completați. Aceasta nu este o condiție, ci o călătorie, în care ceea ce este întunecat în noi devine treptat luminat. În această luptă cu adevărurile noastre personale, în acest efort de a ne dezbrăca bucățică cu bucățică de masca vieții, teatrul, cu plinătatea explorării sale, mi s-a părut întotdeauna un spațiu al provocării. Are capacitatea de a-și provoca propria natură, precum și publicul său, prin ruperea tiparelor impuse de acțiune, emoție și judecată - zguduiindu-le până în adâncul lor, deoarece sunt exprimate prin respirație, corp și cele mai adânci impulsuri ale organismului uman. Această coliziune cu tabuurile, acest păcat, produce șocul care îndepărtează masca și ne face capabili să ne oferim goi în fața unui ceva care nu poate fi definit, dar care conține conceptele de Eros și Har.