La începutul acestei lucrări, Plutarh își explică cititorilor săi raționamentul și filosofia „Vieților paralele” ale sale. Nu va detalia fiecare dintre cele celebre fapte, ci va vorbi pe scurt, pentru că nu scrie istorie, ci vieți. Vrea să ofere semnele sufletului lui Alexandru (și al lui Cezar), să-i psihologizeze și să vorbească despre viața lor, despre caracterul lor.
Începând să contureze figura lui Alexandru, vorbește despre originea sa, pe care o leagă de Hercule, strămoșul macedonenilor, dar și despre zvonurile că ar fi fost fiul lui Zeus. Părinții săi biologici au fost Filip, regele macedonenilor, și Olimpiada, din familia regală a Molosalilor din Epir, o femeie dinamică și inițiată în misterele Orfice.
Copilăria sa a trăit-o în Pella Macedoniei, cu toată grijă părinților săi pentru o educație și o formare corectă, alături de mari înțelepți ai vremii sale, cel mai important fiind filozoful Aristotel din Stagira. Apariția sa exterioară indica un temperament cald și febril; rațional, dar în același timp impetuos, decis și violent.
