Articolele acestui volum sunt produsul muncii unei echipe care funcționează colectiv sub forma unui laborator și are ca scop dezvoltarea Criticii Interdisciplinarității cu publicații anuale. Obiectivul echipei este de a contribui la desfășurarea unui dialog critic între diferitele domenii ale cunoașterii, care să aibă ca rezultat nu doar schimbul de idei și metode, ci și revizuirea științelor și a relațiilor dintre ele într-un nou cadru de organizare și supraveghere, în care axa centrală va fi omul.

Încercarea de mai sus nu este ceva utopic, ci o nevoie imperativă a condițiilor moderne. Într-o epocă care, din partea multora, este considerată că se află la limita postmodernismului și în care sentimentul că traversăm o criză culturală generală a devenit un loc comun, este necesar să reevaluăm diaclectica dintre cunoaștere și societate și să întărim reorganizarea științelor în direcția reflecției sociale.

De altfel, este bine cunoscut că, în ciuda anunțurilor privind puritatea și obiectivitatea cunoașterii științifice, aceasta deja suferă presiuni politice intense pentru a servi scopuri în detrimentul omului: arme chimice și biologice, tehnologia de control al vieții personale etc. O viziune interdisciplinară care va aborda lumea obiectivă în dependență dialectică de subiectul cunoașterii, omul, folosește inevitabil reflecția critică.

În același timp, este obligată să se apropie de perspectiva Celuilalt și să depășească limitele culturii noastre, pentru a dobândi capacitatea de intervenție în categoriile noastre culturale, cu perspectiva emancipării omului. Conform cadrului de mai sus, în care este preconizată încercarea criticii interdisciplinarității, rezultă nevoie de prioritate în problema metodologiei. Articolele primei părți a volumului și cercetarea domeniului rezistențelor culturale din partea a doua urmăresc abordarea acestei probleme.