Imaginile părinților statului național grec și ale evenimentelor Revoluției Grecești sunt peste tot. Ilustrează imaginația noastră istorică, oferă culoare și formă mândriei noastre colective, întăresc certitudinile noastre identitare.

Le considerăm atât de familiare și apropiate, încât uităm să le întrebăm; să aflăm secretele lor mici și mari, să descoperim lumea în care s-au născut și au trăit – la fel ca și numeroasele vieți pe care le-au trăit ulterior și continuă să le trăiască astăzi.

Însă imaginile nu au doar o istorie. Au și o istoricitate. Autorul abordează lucrările artistice ale secolului al 19-lea punând întrebări fundamentale, cum ar fi: Cum se vedeau grecii pe ei înșiși în istorie? Ce influență a avut privirea străinilor asupra autoimaginii lor? Ce rol credeau că vor juca în noua epocă? Cum voiau să fie amintiți de viitoarele generații ale națiunii?

Analizează tablouri, fresce, desene și gravuri, caută sursele lor, luminează condițiile creării lor, studiază publicul lor, investighează mesajele ideologice evidente și latente și discută despre influența pe care au avut-o asupra percepției și memoriei colective.

Pentru a urmări proiecțiile conștiinței istorice și culturale în domeniul social, se plimbă prin necropola din Atena, pe care o percepe ca pe o utopie istorică unde prezentul modern întâlnește idealistic trecutul strămoșesc, concretizând o eternitate neperturbată.

În cele din urmă, construiește un cadru pedagogic modern pentru abordarea imaginilor istorice și oferă idei pentru utilizarea acestora în educația formală și în muzee.