O cercetare originală despre istoria luptătorilor lui Alexandru Ipsilanti, care au supraviețuit conflictelor mortale ale Revoluției din 1821 în Moldova și Valahia. Mulți dintre ei s-au refugiat în Odesa, Rusia, și de acolo au început dramatica călătorie a întoarcerii în Grecia.
Destinația finală era Marsilia, unde se vor îmbarca pe nave pentru Marea Egee. Călătoria lor a fost dificilă. Fugari, îmbrăcați sărăcăcios și înfometați, traversează Europa de Est și Centrală expuși la iarna grea, cu rezultatul că foarte mulți și-au pierdut viața.
Trecul din Rusia, Polonia și Germania îi conduce în Elveția, unde politica Marilor Puteri îi reține timp de luni de zile, iar Franța le închide calea. Elvețienii, organizați în peste 100 de asociații filohalene, îi găzduiesc în diferitele cantoane, unde găsesc o susținere emoționantă din partea cetățenilor, a bisericii și a presei.
Le oferă mâncare, haine, îngrijire medicală. Filocheni descriu în lucrări și publicații ale vremii viața de zi cu zi a celor găzduiți. În mărturiile lor, care sunt prezentate aici în traducere, consemnează diverse povești și nume de fugari, precum și lupta lor pentru libertate.
În cele din urmă, Franța cedează, iar după 3.000 km de drum, grecii ajung în 1823 în Marsilia. Îmbarcându-se pe trei nave, 158 dintre ei se întorc în patria lor. Visul devine realitate…
