Începând cu tema alegerii în Regele Lear și în Negustorul din Veneția, Freud se referă la miturile cunoscute cu temele corespunzătoare: la criza lui Paris cu zeita dragostei, la Psyche în povestea lui Apuleius, la Cenușăreasa, la Orele și Moirele Antice, la Parcele latine, la Normele din mitologia nordică, căutând cheia interpretării în alegerea între aur, argint și plumb și în modul în care însăși zeita morții poate lua locul zeiței dragostei într-o metamorfoză a dorinței.