Guvernarea liberală a statului și a orașului din secolul al XIX-lea se baza pe „suveranitatea libertății”. Ca formă de suveranitate, aceasta necesita producerea unui anumit tip de cetățeni, dar și a unor modele de viață socială, ceea ce impunea transformarea atât a formei materiale a orașului (de planificare urbană, arhitectură și infrastructură), cât și a modurilor în care liderii, locuitorii și paznicii acestuia trăiau în el, la nivel real și imaginar.

Concentrându-se în principal pe Londra și Manchester, dar și cu referiri la Glasgow, Dublin, Paris, Viena, India colonială, până la Los Angeles-ul modern, Patrick Joyce dezvoltă creativ și original abordările foucaultiene în istoriografie pentru a studia natura societății liberale moderne.

Examinarea „artefactelor” precum hărțile și recensămintele, canalizările și piețele, bibliotecile publice și parcurile, precum și explorarea rolului guvernării municipale și a planificării urbane, se împletesc cu abordări teoretice în încercarea autorului de a înțelege formele impersonalizate, adesea invizibile, ale administrării și controlului social care sunt integrate în infrastructurile vieții moderne, precum și modul în care acești mecanisme formează cultura și viața socială, dar și generează rezistență.

"Cu noua sa carte impresionantă, Patrick Joyce confirmă că este unul dintre cei mai ingenioși și dinamici cercetători contemporani ai istoriei sociale. Folosind și dezvoltând creativ conceptul de guvernamentalitate al lui Foucault, el mobilizează un material istoric bogat și impresionant pentru a arăta cum orașul secolului al XIX-lea și locuitorii săi au devenit obiecte ale guvernării în numele libertății."

"Această carte va deveni cu siguranță o lucrare de referință pentru cei interesați de istoria orașului în contextul liberalismului, precum și o contribuție teoretică fundamentală în încercarea de a înțelege relațiile puterii cu libertatea în societatea modernă". Nikolas Rose, profesor de Sociologie, London School of Economics and Political Science

"Nu există alt autor care să umble cu atâta ușurință pe străzile trecutului, având mintea atât de creativ întoarsă spre procesarea lor teoretică. Este o plăcere să-l citești". David Vincent, prorector și profesor de Istorie Socială, Keele University