Textele prezentate aici au fost toate, fără excepție, publicate de-a lungul timpului pe profilul meu de Facebook, însoțite uneori de desene și fotografii proprii sau ale altor creatori.

În acest mod, în ultimii 3 ani, am transformat profilul meu într-o revistă literară vie și arhivă, cu mulți susținători fervenți, dar și cu destui contestatari. În unele dintre texte, originea lor online este evidentă, în altele nu. În fiecare caz, procesul de creare și publicare le-a impregnat inevitabil pe toate.

Foarte des, un text ajungea să fie aruncat în coș din cauza răspunsului său minim sau chiar din motivul exact opus, pentru că multe „like”-uri uneori sunt un semn că ai exagerat cu emoția ușoară. Un singur „like” provenit de la un prieten de încredere și respectabil putea să învie un alt text care părea mort.

În alte ocazii, unele rânduri ieșeau, iar altele intrau ca rezultat din reacțiile „prietenilor” și „dușmanilor” digitali. Deși nu am intenția să cedez bagheta maestrului mulțimii, trebuie să recunosc că, în cele din urmă, relația text-cititor a fost interactivă și transparentă. Nu același lucru se poate spune însă despre relația scriitor-cititor.

Am fost viclean și am publicat doar sentimentele mele sincere, falsificând însă faptele care le-au generat. Astfel, textele, deși aproape întotdeauna par că se adresează cuiva din exterior, nu sunt niciodată cel care pare. Și, deși, în mod similar, aproape întotdeauna par că sunt scrise de cineva din interior, și acesta este tot fals.

Aceste texte își află, oricum, virtuțile și slăbiciunile. Și acum, că pentru mine cercul Facebook se închide, m-am gândit să le prezint în forma „antică” pe care o aveau strămoșii lor, cărțile de hârtie.