Thucydides, prin discursurile sale, se adresează cititorilor săi și nu ascultătorilor cuvintelor. El prezintă oratorii exprimând idei pe care poate nici nu le-au gândit sau, chiar dacă le-au gândit, nu le-au exteriorizat, văzând faptele cu un ochi limpede, chiar dacă nu au avut întotdeauna această capacitate. Și asta pentru că Thucydides este cel care gândește și vede astfel.

Oratorii discursurilor nu își exprimă o opinie personală. În discursuri se caută desfășurarea evenimentelor istorice, cauzele și motivele care le-au provocat, motivele și consecințele acestora. De aceea, ele sunt rostite în momente critice ale narațiunii istorice. Vom găsi discursuri acolo unde există o nevoie de justificare.

Frecvent, într-un discurs, Thucydides include punctele principale ale multor discursuri rostite în diferite locuri și de către diferite persoane, pentru a oferi, într-o formă concentrată, factorii care au condus la desfășurarea evenimentelor pe care le povestește într-un anumit moment al lucrării sale.

Discursurile - care acoperă mai mult de un sfert din întreaga sa operă (depășind 40) și care aproximativ un sfert dintre ele se găsesc în primele 4 cărți - ne oferă adevărata statură a marelui istoric. Ele sunt o concentrare a gândurilor, sentimentelor, raționamentelor, stărilor psihologice ale indivizilor și societăților întregi, pe care doar Thucydides a putut să le sintetizeze cu propriul său cuvânt.

THUCYDIDES - LITERATURA CLASICĂ GRECEASCĂ