„Un fantomă bântuie Europa. Fantoma comunismului.” Asta au scris acum aproximativ o sută șaizeci de ani Marx și Engels. Observația lor pare să fi fost contrazisă! Astăzi, deasupra Europei plutesc fantomele morților din războaiele Noii Ordini și fantomele celor care mor de foame în paradisul capitalist.

Epocă nouă, profeți noi: Marxismul este mort! Marx este mort! Comunismul este mort! Sfârșitul „marilor narațiuni”! Sfârșitul Finalului Ideologic al Istoriei! Umanitatea va trăi de acum înainte în veacul păcii capitaliste (sau în cimitirul ideilor și al umanismului, dacă preferați).

Profețiile grăbite ale apologeților au fost deja contrazise. Istoria continuă să fie scrisă cu sânge, iar „pacea capitalistă” este altceva decât globalizarea capitalului și contradicțiile sale planetare, endogene. Ce facem, așadar, trăind într-o lume care înaintează cu o viteză accelerată spre distrugere?

Să nu evităm cu viclenie problema: Colapsul taberei socialiste a ridicat într-un mod dramatic problema valorii științifice a marxismului, ca filosofie și ca teorie socială, precum și problema posibilității de a construi o societate socialistă din cauza presupusei naturi egoiste a omului.

Ce fac, așadar, cei care au luptat pentru o societate socialistă? Ce fac în special intelectuali și politicieni? Unii s-au grăbit să se integreze. Să se transforme în ideologi ai lumii pe care anterior o combăteau. Alții, în ruinele Ierarhiei pierdute, vorbesc despre „socialism democratic” (socialismul este, prin definiție, democratic) și luptă pentru mici victorii fără o strategie pentru viitor.

Și, în sfârșit, unii fac că nu înțeleg ce s-a întâmplat. Teoretic neînarmați, transformând marxismul într-un set de „citații”, uitând cea mai eficientă armă, diaclectica, se îndreaptă spre trecut, în timp ce Istoria înaintează cu pași gigantici, spre ce?

Nu am terminat. Există și o a patra categorie: Cei care îndrăznesc să privească realitatea sumbră. Să înțeleagă cauzele distrugerii. Să recupereze patrimoniul științific al marxismului și să dezvolte teoria astfel încât să corespundă realităților tragice, dar și posibilităților fără precedent ale lumii de astăzi.

Cu această carte, Kiniu îndrăznește să conteste „ideile acceptate” care, ca adevăruri de la sine înțelese, sunt răspândite de mass-media de propagandă și manipulare a capitalismului (deocamdată) victorios. Care sunt aceste „idei evidente”? Kiniu încearcă să demonteze douăzeci din întreaga armată capitalistică.

Aceasta sunt doar câteva dintre „ideile evidente” pe care ideologii capitalismului crizei tardive le atribuie lui Marx, marxismului și idealului comunismului. În ce mod, așadar, Kiniu demontează aceste ideologii ale propagandei? În primul rând, fără a face apologetica marxismului. Fără a valorifica pe Marx. Fără a ascunde slăbiciunile, lacunele, greșelile și ideile depășite ale marxismului.

În același timp, evidențiind specific punctele de vedere reale ale marxismului pe care le distorsionează, absolutizează sau ascund „intelectualii organici” ai capitalismului. Și asta cu claritate, cu cunoștințe ale textelor, cu un stil scurt și concis, cu un limbaj ușor de înțeles, spre deosebire de delirurile elaborate care din când în când ne vin din Franța și pe care unii le acceptă ca esență a înțelepciunii sau a teoriei revoluționare.

Cartea lui Kiniu, accesibilă publicului larg, fără a pierde nimic din rigurozitatea discursului filosofic, este o „inițiere” excelentă în problemele fundamentale ale marxismului, utilă atât pentru începători, cât și pentru cei care reevaluează critic concepțiile filosofice ale lor.

(din prefața la ediția în limba greacă a lui Eftihis Mbitsakis)

Cartea a fost publicată în Franța în 2007, înainte de criza capitalistă globală, a avut succes editorial și a fost republicată în 2009. Citind-o, se constată că gândirea lui Marx, eliberată de prejudecățile care o întunecă, are astăzi o relevanță surprinzătoare.