Opera lui Aristofan, favorizată probabil de circumstanțele istorice, dar și înzestrată cu viabilitatea supristorică a artei înalte, a cucerit treptat –prin abateri, retrageri, devieri, întârzieri, alegeri și excluziuni, transformări și suprapunerile– o durată de viață îndelungată în conștiința grecească și mondială, în interiorul și în afara granițelor sale lingvistice și culturale inițiale.

O parte din această vastă, geografică și temporală, amplitudine a supraviețuirii, răspândirii și revenirii comediei atice în scena culturală și teatrală, de la antichitatea post-clasică până la începuturile celei de-a treia milenii după Hristos, își propune să fie acoperită de această carte, căutând fundații, evidențiind articulații și căutând interconexiuni și contrapuneri în această structură complexă –„bântuită” de experiențe anterioare și dioptrată prin proiecții sincrone– a receptării.

Căutarea traseului istoric al străbunicului centenar de la antichitate la modernitate se concentrează în primul rând pe domeniul scenei teatrale neohellenice, dar include în agenda sa și alte „scene de receptare” complementare: publicații, traduceri, adaptări, piese de teatru, articole critice și studii, adaptări cinematografice, alte opere literare și alte evenimente culturale, la fel ca și structurile socio-politice și administrative-organizatorice, care au promovat sau au marcat datele sau cerințele teatrale.