Călătoria a cinci femei și a unui bebeluș—bunica, mama, trei fetițe și un băiat nebotezat—din Ayvalik la Mytilene în 1922, bazată pe mărturii reale. Cei șapte bărbați ai familiei au rămas în urmă și nu au lăsat nicio urmă, de parcă pământul i-ar fi înghițit. Această călătorie seamănă cu matrioștile, păpușile rusești care se cuibăresc una în alta, fiecare ascunzând multe altele mai mici, pentru că cu cât deschizi mai mult cuiburile istoriei, cu atât descoperi mai multe pasaje ascunse. Naratorul principal este cea mai mare dintre cele trei fete, Eleni, de nouă ani în acel an fatidic. Materialele acestei narațiuni din Asia Mică au constat în ficțiune, mărturii ale locuitorilor din Ayvalik înregistrate în cărți și presă de-a lungul decadelor—unul dintre acești locuitori din Ayvalik este Elias Venezis, a cărui operă literară a adus lumină asupra multor aspecte ale istoriei— evenimente istorice, amintiri din familiile bunicilor autorului și tradiția orală mereu prezentă în viața ei. „Știi, chiar și durerile se diminuează și dispar. La început, par ca niște valuri uriașe de țipete care se apropie, vin și ne asurzesc, preluând întreaga noastră viață, și apoi încetul cu încetul se retrag, până când, când vine plinătatea timpului, se scufundă dincolo de orizont și nu ne mai deranjează.”