Articolele acestui volum constituie produsul activităților unui grup care funcționează colectiv sub forma unui laborator și are ca scop dezvoltarea „Criticii Interdisciplinarității” prin publicații anuale.
Obiectivul grupului este de a contribui la desfășurarea unui dialog critic între diferitele ramuri ale cunoașterii, care va avea ca rezultat nu doar schimbul de idei și metode, ci și revizuirea științelor și a relațiilor dintre ele într-un nou cadru de organizare și supraveghere, în care axul central va fi omul.
Efortul de mai sus nu este ceva utopic, ci o necesitate imperativă a condițiilor contemporane. Într-o epocă care este considerată de mulți ca aflându-se la limitele postmodernismului și în care sentimentul că traversăm o criză culturală generală a devenit un loc comun, este necesar să reevaluăm dialectica dintre cunoaștere și societate; și să întărim reorganizarea științelor în direcția reflecției sociale.
În plus, este bine cunoscut că, în ciuda declarațiilor privind claritatea și obiectivitatea cunoașterii științifice, aceasta este deja supusă unei intense presiuni politice pentru a servi scopuri în detrimentul omului: arme chimice și biologice, tehnologie de control al vieții personale etc.
O viziune interdisciplinară care va aborda lumea obiectivă în dependență dialectică de subiectul cunoașterii, omul, utilizează inevitabil reflecția critică. În același timp, este obligată să apropie perspectiva celuilalt și să depășească limitele culturii noastre, pentru a dobândi capacitatea de intervenție în categoriile noastre culturale, în perspectiva emancipării omului.
Conform cadrului de mai sus în care se conturează efortul critic al interdisciplinarității, apare necesitatea priorității în problema metodologiei. Articolele din prima parte a volumului și cercetarea domeniului rezistențelor culturale din a doua parte urmăresc abordarea acestei probleme.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
