Volumul trei al operei monumentale a lui Wilhelm Reich, cu titlul general „Descoperirea orgonului”, nu a fost niciodată publicat în Grecia în forma sa completă. În paginile sale, Reich introduce și descrie funcționalismul orgonomic, adică o metodologie particulară de gândire, mai potrivită pentru abordarea proceselor fundamentale ale naturii decât cele existente.

În prima parte, sub titlul: „Etherul, Dumnezeu și Diavolul”, Reich se referă la sistemele filosofice centrale care au predominat de-a lungul timpului, analizează impactul acestora asupra omului și a mediului său social și le contrapune cu modul funcțional de gândire utilizat de știința orgonului, orgonomia. Se recunoaște funcția conceptelor „Dumnezeu”, „Ether” și „Diavol” în raport cu percepția naturii, iar se evidențiază clar cât de mult omul s-a îndepărtat de viața naturală și suferă.

În a doua parte, care, la fel ca și a treia, a fost publicată doar sub formă de articole, cu exemple din regnul organic și anorganic, descrie principiile și metodologia funcționalismului orgonomic și cum se aplică în mod practic și nu ca un schelet filosofic abstract. Explică cum ajungem la concluzii documentate din fenomene aparent opuse, cum ar fi procesele psihice și cele fizice. Aici se află și geniul raționării, deoarece reușește să combine procese anorganice și organice, sub aceiași legi funcționale.

În a treia parte, ne prezintă rodul raționării sale, „ecuațiile orgonometice”, care ne ajută să organizăm funcțional fenomenele fizice — atât cele organice, cât și cele anorganice — și să urmărim modul în care acestea se interconectează și evoluează fie către specific, fie către general, folosind reprezentări abstracte simple, care, deși amintesc de matematică, urmează exclusiv reguli funcționale.