Așa cum Dumnezeu a devenit om și sfințenia Lui s-a întrupat în carne printre noi, trăind, acționând și mântuind, tot astfel și Biserica, prin misterul întrupării, participă la eternitate, la sfințenia lui Dumnezeu și în același timp la mântuirea lumii.

Sfințenia Bisericii trebuie să își găsească locul în lume printr-o act de dragoste sacrificială, printr-o prezență activă și vie. Totuși, în esență, este sfințenia, prezența lui Dumnezeu, care trebuie să se reveleze prin noi în lume - aceasta este chemarea noastră, aceasta este însăși esența noastră.

Să învățăm mai întâi să ascultăm cu atenție, să vedem și să înțelegem pe Dumnezeu, lumea și aproapele nostru. Apoi, să acționăm nu doar conform înțelepciunii umane, ci, mai presus de toate, pe baza înțelepciunii divine, așa cum ne este revelată în Biblie, în viața și misterele Bisericii, deoarece, așa cum s-a subliniat cu insistență în primele secole creștine, acestea constituie intrarea noastră în cunoașterea lui Dumnezeu și în acțiunea în numele Lui.

[Fragment din textul de pe coperta ediției]