„Sufletul călăreț se coboară din munți, granițe și limite ale timpului, pentru a-și coordona mișcările în văile și câmpiile realității pământești.

Sufletul călăreț se întreabă: Oare timpurile pe care le-a prins în timpul călătoriei sale extatice, atunci când observa mișcarea soarelui și a stelelor strălucitoare pe cer, precum și umbrele deasupra Pământului, au vreo legătură cu cele trei părți ale sufletului ei, raționalul, colericul și cel doritor;

Mișcarea cerului în ansamblul său oferea sufletului călăreț o dublă percepție cu un obiect, deopotrivă ca lecție a timpului unic și ca o divizare a acestuia în trecut, prezent și viitor.

Numai mintea este vrednică să perceapă simultan unitatea și disocierea. Așadar, partea rațională a sufletului, ca stăpân al dublei naturi a timpului, trebuie să conducă și cele două părți iraționale ale sufletului.

Numai dacă cunoști trecutul și ești prezent în prezent vei putea avea o comunicare corectă cu viitorul...