EFIMERA

În această colecție de eseuri, Hristos Malavitis, cu lirism și poezie, conduce cititorul în locuri de trezire spirituală, opunând durerii vieții efemere și finite efemeritatea spiritului și capacitatea sufletului de a consolida legătura cu eternul.

Față de oceanul mistic al ignoranței, datoria tăcută a prezenței omului în lume este de a fi efemer, păstrând aprinsă lumânarea existenței care i-a fost dăruită atâta timp cât aceasta luminează: `Tu îți menții efemeritatea. Până vine altul. Va aprinde de la lumânarea ta lumânarea lui. Se va așeza pe straja ta, în timp ce tu vei pleca. Fără a schimba vreo vorbă`.

(Premiul Fundației Uranis, 1990)

ILUMINAREA OMULUI

Cu o reflecție luminoasă și perplexă și o pătrundere intuitivă în aceste eseuri, Hristos Malavitis expune marturia disperată a momentului istoric. În epoca violenței, a anomiei și a neînvățatului, în epoca tăcerii suspecte a umanității, când nimeni nu mai vorbește despre esențial, omul este chemat să păstreze amintirea luminii.

Să conștientizeze vertijul abisului, să se măsoare cu noaptea uitării, așteptând ziua ființei care inundă sufletul cu binecuvântarea divină. Să caute sensul suprem care duce la lumina transcendenței.

(Premiul Eseului al Clubului Grecesc Pen, 1996)

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]