În ultimii ani, s-a manifestat internațional un interes crescând pentru abordarea opiniei copiilor, chiar și a celor foarte mici, cu privire la subiecte care îi privesc, semnalizând transformări în teoria și practica din domeniul educației timpurii.

Adoptând o definire largă a ascultării, care nu se limitează la cadrul restrâns al vorbirii și auzului și recunoscând copiii ca „experți în propriile lor vieți”, această carte arată cum ascultarea „vocei” lor se leagă de participare și acțiune, învățare și predare, pedagogie, cercetare și relațiile pe care le dezvoltăm cu copiii și familiile lor.

Argumentul principal al cărții este că ascultarea nu reprezintă doar o expresie a drepturilor copilului, ci constituie și o practică morală și democratică care poate contribui la construirea unor relații mai semnificative între adulți și copii, la formarea unei culturi participaționale și democratice în școală și la îmbunătățirea educației oferite.

Cartea se adresează în principal educatorilor din învățământul preșcolar, activi și viitori, tinerilor cercetători care doresc să folosească metode de cercetare participativă cu copiii, dar și oricui caută abordări care promovează practici democratice în cadrul educațional.