Rudenia, încă din secolul al 19-lea, a reprezentat un punct de plecare pentru constituirea însăși a științei antropologiei. Pe parcursul secolului al 20-lea, disputele referitoare la natura și funcția rudeniei reflectă tremurăturile, restructurările teoretice și răsturnările în interiorul acestei științe.

Azi, discuțiile teoretice despre rudenie constituie un subiect de interes reînnoit, deoarece, așa cum se dovedește, pot oferi răspunsuri la una dintre cele mai importante cerințe ale vremii noastre, care este înțelegerea `Altui`, oricum ar fi acesta definit.

Această carte își propune să ofere o excursie în istoria teoriei antropologice a rudeniei și o prezentare analitică a curentelor teoretice care au consacrat rudenia ca o noțiune analitică dominantă și ca un domeniu de cercetare de o importanță capitală pentru dezvoltarea modelelor epistemologice, care au definit parcursul științei antropologice.

Analiza schemelor teoretice, a principiilor structurale și a instrumentelor metodologice pe care antropologii le-au creat pentru a înțelege structura și funcția sistemelor de rudenie subliniază abaterile, confruntările și interacțiunile dintre tradițiile teoretice, evidențiind astfel orientarea științifică diferită a curentelor teoretice dominante, care constituie deopotrivă și școli naționale diferite.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]