„În toată viața mea m-am dus asortat cu Grecia. Drame? Dramă și eu. Imposibil ca o furtună să izbucnească în țară și eu să nu mă aflu în centrul ei.” Dido Sotiros

În mijlocul întunericului crizelor repetitive, am simțit brusc nevoia acută de a respira un pic de aer proaspăt, de a fi optimist. Așa că am decis că a venit momentul să revitalizez idolul meu, pe Dido Sotiros. Este nedrept ca cei mai în vârstă să o uite treptat și ca cei mai tineri să o ignore complet.

Nu exista alta ca această femeie-războinică a binelui care a traversat întregul secol XX, a fost în centrul fiecărei tragedii grecești (de la Catastrofa din Asia Mică până la dictatură) și a reușit să treacă peste toate ruinele purtând zâmbetul ei etern, beretă roșie, colier și parfum.

Am început imediat cercetarea (în urma căreia, în cele din urmă, am fost inspirat să scriu cartea „Perechi care au scris istoria Greciei”) și, din fericire, pentru că între timp s-au stins Alkis Zey și Nikos Beloyannis, singurii supraviețuitori care o cunoșteau din toate unghiurile.

Sper că am scris o biografie complet hibridă cu titlul caracteristic „Am visat-o pe Dido”. Pentru că, într-adevăr, am visat-o vie, neobosită și zâmbitoare, așa cum a fost mereu, povestindu-mi despre viața ei care a fost incredibil de imposibilă!

L. D.