Totul începe cu un mic afiș înfipt într-un stejar. „Circul minunilor lui Jasper Jupiter!” strigă cineva. „Ce este asta?” „Cel mai uimitor spectacol din lume!” Toți se îngrămădesc să vadă, mișcându-și limbile neîncrezător, strigând. O femeie țipă, „Adună-ți lucrurile uscate!” Printr-un spațiu dintre brațe, Nel reușește să vadă o mică parte din afiș. Culorile cântă, domină roșul intens și în jur există o margine aurie. Vede imaginea unei femei cu barbă, care poartă o vestă roșie fără mâneci și are aripi roșii fixate pe ghetele ei. „Stella, privighetoarea, părțoasă ca o ursă!” Nel se apleacă mai aproape încercând să vadă întregul afiș, să citească cuvintele scrise caligrafic. „Mini, gigantul faimos”, o creatură uriașă gri cu bot lung, „Brunetă, uriașa galeză. Cel mai mic muzeu al curiozităților din lume” – un desen cu un crocodil alb într-un borcan, cămașa unui șarpe.

Sus pe afiș, de trei ori mai mare decât toate celelalte imagini ale animalelor și artiștilor circului, domină chipul unui bărbat. Are o mustață foarte ascuțită și ține un baston ca un fulger. „Jasper Jupiter”, citește, „showman, prezintă o trupă uluitoare de curiozități vii”. „Ce înseamnă curiozitate vie?” îl întreabă pe fratele ei. Acesta nu răspunde. Stând acolo, uită de orele nesfârșite pe care este nevoită să le petreacă în fiecare zi tăind și legând buchete de violete și narcise, de nenumăratele înțepături de albine care îi umplu mâinile de umflături, de soarele de primăvară care îi arde pielea până pare fiartă. Admirarea îi aprinde inima. Circul vine aici, în micul lor sat. Va ridica cortul uriaș pe câmpurile albe de sărat din spatele casei lor, va picta cerul cu pete de culori minunate, iar din el vor ieși jongleri care vor face trucuri cu cuțite, animale exotice și fete care vor merge mândre pe străzi ca și cum ar fi ale lor.