Și într-adevăr ceea ce i-a făcut pe Oamenii de Știință să câștige teren împotriva Teologiei în timpul Marelui "Conflict dintre Religie și Știință" a fost tocmai argumentul lor că nici identitatea substanței, nici tripla individualitate - care fuseseră concepute, inventate și modelate în adâncurile conștiinței teologice - nu ar putea fi vreodată dovedite prin vreun proces logic inductiv și cu atât mai puțin prin mărturia simțurilor noastre. Religia trebuie să fie pierdută, se spusese, pentru că învață mistere. Misterul este negarea Bunului Simț și Știința îl respinge. Potrivit metafizicii, este fantezie, la fel ca poezia. Omul de Știință nu ia nimic de-a gata.