Ce s-ar întâmpla dacă Marx ar intra într-un salon de jocuri? Ce ar gândi văzând sute de tineri jucând Pacman și Metal Slug? Ce ar spune dacă ar vedea un bărbat de treizeci de ani jucând Fortnite, în timp ce dimineața trebuie să meargă la muncă?

Mulți ar răspunde că Marx ar pleca departe, nostalgisind după secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, Jamie Woodcock, academician, marxist, dar și gamer, răspunde diferit. El susține că metoda marxistă poate analiza atât modul în care sunt produse jocurile video, cât și stigma lor politică.

Cartea pătrunde în tainițele industriei jocurilor video și analizează imensul rețea de artiști, programatori și muncitori de fabrică care participă la lanțul global de producție. Concentrându-se asupra luptei de clasă din industria jocurilor video, Woodcock evidențiază modul în care lupta de clasă determină ce jocuri jucăm.