Bineînțeles că nu ne scapă "reflecțiile prietenoase" ale celor care se află pe cealaltă parte a baricadei. Cu o ironie de clasă subtilă, susțin, în timp ce dansează valsul lor de sistem, că perspectiva unei Grecii și a unei lumi fără exploatatori și subiecți, fără bogați și săraci, fără "stăpâni" capitaliști și "slugi" angajate, în cel mai bun caz constituie o viziune utopică și donquijotescă.

Așadar, răspundem și noi "prietenos": "O hartă a lumii care nu conține Utopia nu merită să fie privită, pentru că exclude singura țară în care Umanitatea va ateriza mereu. Și când va ateriza, se uită înainte și, văzând o țară mai bună, pornește acolo. Progresul este realizarea unei utopii după alta".

Desigur, această "utopică" cale de recreare și renaștere a Greciei nu este ușoară. Totuși, este o cale infinit mai ușoară și - din punct de vedere al rezultatelor - evident mai realistă, spre deosebire de drumul fără ieșire al sacrificiilor imense, zadarnice și insuportabile la care este supus poporul și țara pentru a obține beneficii bogații și sistemul lor politic corupt.

Această Grecie a puterii populare și a economiei populare, Grecia dezvoltării pe drumul socialismului, este cea mai matură și realistă cerință a vremurilor care "dacă poporul va dori vreodată, atunci destinul va ceda".