Scurte aforisme ale marelui existențialist despre pasiunile omenești. Unii își privesc idealul cu o umilință prudentă și preferă să-l nege; se tem de sinele lor superior, deoarece, atunci când acesta vorbește, vorbește cu exigență.

Seria best-seller „Epilekta” a Editurii Oxy se îmbogățește cu șapte noi titluri, șapte noi cărți mici, de mari reflecții, care vin să se adauge celor 16 titluri anterioare. Gândurile inepuizabilului și foarte cititului Friedrich Nietzsche sunt surprinse în acest fragment semi-autobiografic din „Omenesc, prea omenesc”, încă un studiu antropologic dintre acelea care sunt amintite până și astăzi de oamenii secolului XXI.

Gânduri de sine stătătoare și observații ingenioase despre pasiunile și dorințele care se luptă să se impună, despre sentimentele atât de omenești care încețoșează adevărul, despre iluziile comode care fac lumea să se învârtă și despre cum, în cele din urmă, un spirit se poate elibera – atât de prejudecată și prostie, cât și de închisoarea propriilor convingeri.

Reflecții care nu sunt neapărat solitare, dar sunt în mod clar favorizate de autosuficiența intelectului care le-a conceput: Friedrich Nietzsche, încheind cu doze egale de profunzime, provocare și reverie „Omenesc, prea omenesc” – operă care marchează începutul marii sale călătorii filosofice – dă ultimului său capitol titlul „Singur cu tine însuți”.