Poetul și mitograful Jean de La Fontaine, mai cunoscut sub numele de La Fontaine, s-a născut în 1621 în Château-Thierry, Franța. El este unul dintre cei mai faimoși poeți ai secolului al XVII-lea, în special datorită Fabulelor sale. Opera sa a fost o sursă de inspirație pentru mitografii ulteriori, iar succesul său a creat mulți imitatori, în special în regiunile vorbitoare de limbă franceză. El însuși nu a ascuns niciodată faptul că Esop a fost tatăl eroilor săi. După cum putem vedea din titlul cărții sale "Fabule în versuri", autorul își atribuie meritele nu pentru fabule în sine, ci pentru transformarea lor în formă poetică. Cu toate acestea, opera sa este mai mult decât o simplă adaptare, dacă putem folosi acest termen. Și cum ar putea să nu fie, când mai mult de două mii de ani îi separă pe cei doi mitografi? La Fontaine reușește să facă ceva în Fabulele sale, ceea ce pare deosebit de dificil: să rămână fidel lui Esop, pe care îl considera profesorul său, dar și să ofere propria sa perspectivă proaspătă, rămânând astfel fidel spiritului timpului său.

Pe de altă parte, protagoniștii din fabulele lui Esop sunt în mare parte animale, precum vulpea, lupul, leul, cerbul, etc. Acestea sunt în principal dialoguri între animale care vorbesc și acționează ca oamenii, în timp ce există și unele cu oameni sau zei. Acestea sunt mici narative domestice, formulate cu mare concizie. Câți dintre noi nu ne-am identificat măcar o dată cu leneșa greierului sau cu furnica harnică? De câte ori nu am dorit ceva inaccesibil cu aceeași dorință și indiferență simulată cu care vulpea dorea să devoreze strugurii?