În această carte urmăresc parcursul unei divizii tactice a Wehrmacht-ului, care a fost înființată în 1941 la Viena și a acționat în Serbia și Peloponez. Inițial, această divizie urma să preia menținerea ordinii în Serbia și să apere Peloponezul de o posibilă debarcare a forțelor aliate.

Însă, foarte curând s-a implicat în confruntări violente cu partizanii și în așa-numitele operațiuni de represalii. Cartea abordează întreaga perioadă a ocupației în Peloponez, cu rolul italienilor și britanicilor, cu organizațiile de rezistență grecești și cu batalioanele de securitate grecești care au colaborat cu germanii.

Obiectul studiului sunt, de asemenea, motivele care au condus la impunerea „represaliilor” și persoanele responsabile pentru aceste operațiuni, precum și modul în care problema a fost tratată de autoritățile judiciare din Grecia și Germania în perioada postbelică.

Astfel, masacrul civililor în cadrul operațiunii „Kalavryta” s-a transformat inevitabil într-un subiect principal al cărții. În funcție de numărul de victime civile, acesta este evident cea mai mare crimă de război comisă de Wehrmacht într-un stat non-slav în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.