Este o constatare comună că prescripția infracțiunilor funcționează ca o noțiune juridică multidimensională, inerent rezistentă la limitele obișnuite ale unui raționament de înlăturare a răspunderii penale și, în același timp, ca un obstacol insurmontabil pentru urmărirea penală.

Dincolo de cadrul său reglementator specific, prescripția dezvoltă legături de influență reciprocă cu numeroase prevederi ale dreptului penal material și procedural și este frecvent prezentă în gândirea legiuitorului, interpretului și aplicatorului acestora.

Ținând cont de caracteristicile sale emblematice deosebite, această lucrare își propune să evidențieze și să clarifice anumite aspecte ale prescripției prin intermediul unor probleme juridice selectate.

Lucrarea este structurată în două părți, dintre care în prima, după abordările conceptuale introductive, sunt formulate reflecții privind oportunitatea politico-juridică și natura juridică a instituției, în timp ce în a doua se încearcă conturarea funcționării acesteia.

În acest context, pentru dreptul penal material a fost aleasă abordarea aspectelor critice ale prescripției prin exemple potrivite pentru elaborarea lor; astfel, problemele dreptului în timp sunt analizate în cadrul cadrului normativ de protecție a patrimoniului public, iar parametrii determinanți ai termenelor de prescripție, și anume începutul și durata, sunt examinați prin prisma responsabilității penale participanților.

Pe de altă parte, în dreptul procedural penal a fost considerată oportună examinarea modului de tratare a prescripției în etape procedurale cheie, cum ar fi ordonanța de anchetă principală, judecata în apel în lipsă și judecarea recursului.

În acest cadru, lucrarea își propune să înregistreze domeniile relevante ale dezbaterii și să propună soluții aplicabile, încercând să îmbogățească dialogul științific specific.

Textul este complet actualizat până la Legea nr. 4871/2021 și este îmbogățit cu numeroase trimiteri și o multitudine de hotărâri judecătorești.