Strategia ca artă este echilibrarea obiectivelor definite și a mijloacelor disponibile de către guverne și state pentru a face față competiției și conflictelor cu adversarii lor. Majoritatea studiilor despre strategie se concentrează pe principalele forme de teorie strategică sau pe marile strategii, o abordare care are utilitatea sa, dar de obicei neglijează procesul haotic prin care guvernele și statele definesc cadrul acțiunilor lor. Înțelegerea modului în care acest proces a fost definit și a înflorit sau a eșuat în trecut este crucială pentru cei care planifică strategia și este de interes vital pentru cei care o studiază.

Această studie colectivă asupra genezei strategiei are ca obiect exact acest proces. În cele șaptesprezece capitole ale sale, sunt enumerate cazuri din întreg spectrul istoriei (de la Atena lui Pericle și China Ming la Germania lui Hitler, Israel și Statele Unite postbelice) și se analizează cum exact statele și guvernele au produs gândire teoretică și au aplicat strategia. Se acordă o importanță deosebită constantelor care definesc fenomenul în cadrul internațional în schimbare rapidă.

Strategia este mai presus de toate o adaptare continuă la condițiile și circumstanțele în schimbare, într-o lume dominată de aleatoriu, incertitudine și ambiguitate. Cei mai importanți factori care o influențează sunt geografia, experiența istorică, natura regimului, ideologia, religia, mentalitatea, puterea economică și modul în care sunt organizate instituțiile guvernamentale și militare. Suma eseelor din această carte tinde să arate că geneza strategiei a fost și este diferită de la țară la țară, produsul "caracterului național" sau "culturii strategice". În evaluarea generală a alegerii, se încearcă înțelegerea forțelor care transformă strategia de-a lungul secolelor și vor continua să o facă în prezent și în viitor.