Palamaș. Un loc frumos, parte a unei câmpii, unde micile coline care îl înconjoară nu constituie o surpriză. Un peisaj simplu, fără particularități, un „island”. Și totuși, cu cât este mai ușor pentru ochiul unui călător să observe acest peisaj natural, cu atât mai greu este să descoperi și să îți imagini frumusețea sa.

Râurile care învăluiesc locul în spirală scriu în acest peisaj și amintesc de fluxul antic al apei și aduc cu ele amintiri. Amintiri ale unui loc cu multe ape curgătoare și statice, vegetație de-a lungul apelor și mlăștinilor, culturi sezoniere, faună domesticită dar și proprie. Un sat preistoric, antic, bizantin, sub dominație otomană, liber, în război, în ocupație, în război civil, într-o nouă Grecie post-revoluționară și acum un oraș modern.

Văcăria Palamaș în timpul dominației otomane, cu niște „privilegii”, proprietate a ofițerilor turci, proprietate a grecilor bogați după Anexare, capitala comunei Titan până în 1912, Comună Palama până în 1964, Comună din 1964 încoace. O prezență istorică, culturală, socială și administrativă bogată și continuă care merită să fie evidențiată și înregistrată, aducând o nouă piesă în mozaicul atât al cunoștințelor individuale cât și al celor colective ale conștiinței și istoriei noastre locale și naționale.