Dositeu (Arachova, Peloponez, 31 mai 1641 – Constantinopol, 7 februarie 1707) a fost Patriarh al Ierusalimului timp de treizeci și opt de ani. A fost o personalitate proeminentă și importantă a secolului al XVII-lea pentru întreaga Ortodoxie datorită activităților sale bisericești și pastorale.

La nivel dogmatic-teologic, a abordat problemele provocatoare ale calviniștilor, care chinuiau lumea ortodoxă încă din vremea Patriarhului Constantinopolului Chiril Lucaris (†1638) și amenințau să altereze credința creștină ortodoxă.

În 1672, cu ocazia sfințirii bisericii Nașterii din Betleem, a convocat faimosul Sinod al Ierusalimului, unde a emis celebra „Mărturisire a Credinței”, care clarifica învățătura ortodoxă, oferea anumite dovezi indiscutabile cu privire la incompatibilitatea calvinismului cu ortodoxia și reprezintă, și astăzi, un document simbolic extrem de important și oficial al Bisericii Ortodoxe.

Sinodul Ierusalimului a avut loc într-un cadru de puternice confruntări, în care nu numai forțele occidentale se confruntau între ele, dar și Bisericile Orientale luptau pentru controlul locurilor sfinte. Fără îndoială, este cel mai important Sinod din istoria modernă a Bisericii Orientale și poate fi ușor comparat cu Sinodul de la Trident al Bisericii Catolice Romane, deoarece ambele Sinoduri au stabilit regimul dogmatic al Bisericilor pe care le reprezentau și au condamnat convingerile și învățăturile protestantismului.