O poziție specială printre mijloacele de drept o deține acțiunea negativă de constatare prevăzută la art. 70 Cod procedură civilă. Studiul de față își propune să evidențieze particularitatea instituției în aspecte esențiale care traversează dreptul procesual civil în ansamblu, sub prisma metodei teleologice.

Trecuți aproape un secol de la lucrarea clasică a regretatului academician Georgios Mitsopoulos (Acțiunea de constatare în dreptul procesual elen, Atena 1947), punerea în vigoare a Codului procedurii civile și apariția ramurii noi a dreptului procesual european, justifică încercarea unei abordări noi a instituției acțiunii negative de constatare, în cadrul realității substanțiale și procesuale contemporane.

Varianta negativă a acțiunii de constatare, ca manifestare a creanței constituțional garantate la protecția juridică prin emiterea unei hotărâri pe fond conform art. 20 din Constituție, art. 6 CEDO (dreptul la acțiune), constituie singurul caz în care un drept substanțial al reclamantului nu este ridicat la rangul de obiect al cererii procesuale.

Se acordă o atenție deosebită distincției între legitimarea de principiu și cazurile de apariție a funcției legitimației a interesului juridic, precum și respingerii acțiunii pentru viciul major, când același element influențează simultan admisibilitatea și fondul acțiunii (teoria faptelor cu efect dublu).

În lumina caracterului substanțial defensiv al mijlocului de drept, teoria determinării concrete (Cod proc. civ. 216, 322, 324) este flexibilă, atunci când, pe baza istorică a acțiunii, se ridică o obiecție de negație, spre deosebire de situația în care temeiul acțiunii este o excepție.

Sunt analizate în continuare bazele jurisdicționale ale art. 7 pct. 1 (baza jurisdicțională a contractului) și 7 pct. 2 (baza jurisdicțională a faptei ilicite), ale art. 24 (baze exclusive ale jurisdicției) din Regulamentul 1215/2012, cu o concentrare specială asupra delimitărilor domeniului de aplicare în cazul acțiunilor negative de constatare.

Obiectul cercetării îl constituie și cazurile de aplicare ale Regulamentelor 2201/2003 și 4/2009 în acțiunile negative de constatare, precum și problemele litisdenției europene, cu accent pe fenomenul așa-numit "țintuitor" (torpedo action).