În numele celei mai puternice ideologii a epocii moderne, aceea a „dezvoltării”, prezentată ca garant al egalității și justiției, economiile noastre contemporane se străduiesc să producă bogăție și dorință, fiind mașini de producție de bunuri și servicii extrem de puternice și „magice”, promițând o distribuție a bogăției, o creștere a nivelului de trai și o viață bună.
Eroul strălucitor, dar tragic al acestei povești, homo oeconomicus neoliberal, a fost transformat dintr-un complice și participant într-un proces de circulație și schimb, chiar și cu miză de natură diferită, într-o mașină de producție specializată și abilă, într-un „capital uman”. Omul economic modern este atât producător, cât și consumator al propriei sale satisfacții, antreprenor al propriei sale ființe, așa cum a observat prima dată cu atât de mare claritate Foucault, arheologizând nașterea biopoliticii.
Dacă o astfel de nouă condiție poate părea eliberatoare, consecința sa indubitabilă este o formă nouă de anxietate: astăzi trăim pe marginea unei frici existențiale față de posibilitatea pierderii atât a capacității noastre de a produce, cât și a posibilității economiei noastre de a produce abundență, surplus, celebrul stoc blestemat de care vorbește în cartea sa omonimă Georges Bataille.
Această anxietate, această frică și căutarea disperată a unei soluții sunt prin ele însele condiții de ne-libertate, confundând însăși cererea de libertate cu obligații legate de orice altceva decât cu căutarea libertății.
În realitatea schizoide și paradoxală pe care o trăim aici astăzi, homo oeconomicus, al cărui cultură și existență au avut și au ca forță motrice consumarea stocului său blestemat, a ajuns să refuze atât să sacrifice acest stoc pe altarul unei dezvoltări care îl exclude, cât și să-l risipească.
Stocul blestemat al unei societăți care se zbate zace în măruntaiele sale ascuns și invizibil ca un cadavru splendid. Cadavru între cadavre.
– Vanessa Theodoropoulou
Publicarea a avut loc cu ocazia expoziției personale a lui Dimitris Halatsis, Stoc blestemat, în curatoria Vanessei Theodoropoulou, între 30-9 și 18-10-2015, în arcadele străzii Praxitelou 33, în Atena.
Texte: Nikos Daskalothanasis, Vanessa Theodoropoulou, Katerina Nassioka, Christos Moundouris, Evgenia Tzirtzilaki, Dimitris Halatsis.
