[set două volume] Când, în 1864, prințul Christian IX al Danemarcei a venit în Grecia ca noul rege în locul lui Otto, care fusese îndepărtat de englezi în 1862, nu putea cu siguranță, în acel moment, să prevadă că noua dinastie va dura cel puțin o sută de ani, până la moartea regelui Paul I în 1964.
După ce a primit numele GEORGE I, noul rege a adoptat de la început dogma ortodoxă și a creat condițiile prin care dorea să își exercite îndatoririle, înlocuind inscripția: "PRIN HARUL LUI DUMNEZEU REGE AL GRECILOR" pe care o stabilise Otto cu propria sa: "PUTEREA MEA ESTE IUBIREA POPORULUI MEU". Toți descendenții lui George I au păstrat cu evlavie semnificația inscripției de mai sus.
Atât succesorul său Constantin II, cât și regii care i-au urmat, în ordine, Alexandru I, George II și Paul I, au rămas mereu alături de poporul lor, adică de toți grecii, consecvenți cu jurământul pe care l-au depus atunci când au preluat îndatoririle lor fiecare în parte și, din acest motiv, au provocat de multe ori atât mânia, cât și invidia politicienilor care, deși aleși, nu respectau, așa cum ar fi trebuit, întotdeauna promisiunile pe care le făcuseră pentru a obține voturile poporului grec.
Lucrarea în două volume a istoricului și scriitorului dl. Constantin Barbă, se referă în primul rând la perioada în care cuplul regal Paul și Frederica a exercitat cu credință îndatoririle sale și a rămas în memoria poporului grec ca regii "măsurii și înțelegerii".
Dl. Constantin Barbă, cu vasta sa experiență, studiind timp de mulți ani istoria Greciei, înregistrează cu precizie și prezintă în această lucrare a sa toate cele mai importante evenimente care au marcat istoria Greciei, atât în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cât și mai târziu în timpul războiului civil în care a participat cuplul regal Paul și Frederica, punând amprenta sa având întotdeauna în vedere interesul patriei și al poporului grec.
În plus, prezintă detalii necunoscute pentru publicul larg referitoare la viața personală a familiei regale, din 1947, când regele Paul I și-a preluat oficial îndatoririle până la moartea sa în martie 1964.
În special, se referă detaliat și la regina Frederica, cu care autorul a avut privilegiul să discute de mai multe ori, în acea perioadă, obținând informații utile de la ea cu privire la evenimentele care s-au desfășurat în culise și în care regina a fost protagonista fie corespondețnd personal cu personalități puternice ale acelei epoci căutând contribuția lor în beneficiul Greciei, fie creând, din proprie inițiativă, condițiile în care copiii greci ar putea supraviețui în siguranță sub protecția sa, cum ar fi, de exemplu, cu orașele de copii pe care le-a înființat în perioada în care partizanii E.L.A.S. reprezentau principala amenințare pentru orice familie grecească care avea copii minori.
În concluzie, cu această carte se restabilește, chiar și cu întârziere, adevărul istoric referitor la instituția monarhiei care poate că nu mai este valabilă în Grecia, după referendumul din 1974, însă persoanele care o întruchipau până atunci au fost defăimate, de multe ori, în conștiința poporului grec de către anumiți "profesioniști" politici pentru motive lesne de înțeles, cel mai important dintre acestea fiind că considerau regii ca un obstacol în cariera lor politică, deoarece au fost întotdeauna apărători ai regimului, spre deosebire de majoritatea liderilor politici care doreau și încă doresc și astăzi să aplice regimul conform aspirațiilor lor personale pentru a guverna Grecia fără obstacole.
