Cartea analizează comunitățile greco-ortodoxe din Asia Mică în perioada dintre secolul al 19-lea și 1919, în perspectiva unui război (1919-1922), adică în perspectiva tranziției de la realitatea multi-etnică și religioasă la realitățile naționale - o tranziție marcată de un război.

Asta, bineînțeles, nu înseamnă că rezultatul - războiul - al unui proces istoric de tranziție este considerat fatal sau inevitabil; dimpotrivă, se evidențiază cum, prin intermediul acestui proces specific, se formează mecanisme de ruptură între populații, și astfel și mecanisme de legitimare a unui război în conștiința colectivă sau, mai bine zis, în conștiința celor care apar ca expresioniști ai conștiinței colective.

Așadar, prin exemplul comunităților, se urmăresc, în primul rând, răsturnările cu o dinamică de ruptură și apoi domeniile în care acestea se manifestă, precum și agenții acestor răsturnări.

Pentru că întreaga proces istoric de evoluție a 'Orientului' în secolul al 19-lea se desfășoară, în cele mai multe studii de până acum, prin prisma 'particularităților' 'Orientului' în raport cu 'Occidentul', într-atât încât 'Orientul' însăși devine o 'particularitate', o particularitate care, în cele din urmă, depășește însăși Istoria, în această carte, prin intermediul comunităților se face o tentativă de abordare a problemelor care permit înțelegerea procesului de formare a unor particularități, ca rezultate însă ale acestui proces și nu ca valori intrinseci, metafizice.

Elementele unice care sunt considerate date de la început și în raport cu care se studiază comunitățile sunt spațiul geografic otoman, cadrul politic - puterea otomană - și 'cadru etno-religios' - millet-ul românilor.

Faptul, însă, că sunt considerați date nu înseamnă că sunt considerați la fel de date, întâi, conținutul termenilor cu care sunt descrise cadrele în care sunt incluse comunitățile, apoi, limitele acestor cadre și, în cele din urmă, mecanismele de integrare a comunităților, precum și funcționarea lor în cadrul acestora.

Prin urmare, comunitățile sunt studiate integrate în spațiile - geografic, politic, etno-religios - în raport cu schimbările pe care le suferă aceste spații, adică în raport cu factorii care conturează condițiile de evoluție ale comunităților însăși.

[Extras din textul de pe coperta a patra a ediției]