Dezastralele naturale, adică dezastrele cauzate de un fenomen natural, afectează spațiul locativ, mediul natural și activitățile economice.

Deși este acum posibil să se estimeze cu o anumită precizie probabilitatea apariției unor fenomene periculoase care pot provoca un dezastru, informarea promptă a populației și luarea unor măsuri specifice prezintă dificultăți semnificative. Chiar dacă acestea sunt realizate, nu este posibil să se evite anumite efecte importante și să se prevină un dezastru.

Un mare accent cade astfel pe planificarea preventivă (spațială, a clădirilor și infrastructurilor, managementul riscurilor etc.), care are ca principală sarcină asigurarea unui nivel cât mai ridicat de siguranță a populației, construcțiilor și activităților, și, în consecință, reducerea impactului așteptat.

În mod complementar, planificarea pre-dezastru a protecției civile urmărește atenuarea efectelor și gestionarea cu succes a acestora, în cazul în care dezastrul survine. Grecia este expusă la riscuri naturale, precum cutremure, inundații, incendii forestiere și eroziunea țărmurilor.

Procese moderne, precum schimbările climatice, se estimează că cresc expunerea țării la riscuri naturale și, probabil, agravează consecințele posibilelor lor apariții. Țara a dezvoltat politici și acțiuni care vizează prevenirea și gestionarea dezastrelor naturale, precum și recuperarea post-dezastru.

Acestea sunt dezvoltate atât la nivel managerial, cât și prin instrumente de politici spațiale și planificare, dar și prin activarea structurilor societății civile. Discuția despre dezastrele naturale, cu accent pe rolul politicilor spațiale, recâștigă un interes aparte și o mare importanță.