Procesul de anulare, pe lângă importanța sa practică semnificativă, prezintă un interes doctrinar special, deoarece reflectă forma generală sancționatorie a procedurii penale.

Un rol aparte în acest domeniu îl au motivele suplimentare de anulare, care, la nivel practic, funcționează ca o a doua șansă. În această lucrare sunt analizate cele mai critice probleme doctrinare care apar, precum și o multitudine de probleme practice procedurale care au apărut până în prezent în jurisprudența Curții Supreme.

Lucrarea se remarcă prin exhaustivitatea abordărilor doctrinare, prin criticile bogate și complet documentate și prin accentul pus pe rezolvarea problemelor practice, constituind un ghid util pentru judecător și avocatul practician.

În mod specific, monografia este împărțită în patru capitole. În primul capitol se face o trecere în revistă istorică (§ 1) și comparativă (§ 2) a instituției motivelor suplimentare de anulare. Urmează abordarea teoretică a temeiului justificativ al instituirii acestora (§ 3) și definirea naturii lor juridice (§ 4).

În al doilea capitol se examinează dependența motivelor suplimentare față de cererea principală de anulare. Controlul admisibilității motivelor suplimentare se efectuează numai dacă Curtea Supremă constată existența unei anulări admisibile (§ 1) și cel puțin un motiv concret (§ 2). Totuși, nu există dependență din punct de vedere al conținutului, în sensul că în procedura penală de anulare nu este necesar ca motivele suplimentare să atace capete ale deciziei deja anulate sau necesar conexe cu cele deja invocate prin cererea de anulare (§ 3).

Al treilea capitol este dedicat condițiilor și procedurii de formulare a motivelor suplimentare de anulare. În acest capitol se realizează o abordare critică a multor poziții jurisprudențiale ale Curții noastre de Casare, în scopul menținerii unui echilibru just între pozițiile procedurale ale inculpatului care formulează cererea de anulare pe de o parte și ale „pârâtului” reprezentat pentru susținerea acuzației sau ale procurorului pe de altă parte.

În final, în al patrulea capitol al studiului este prezentată procedura de examinare (§ 1), dar și de „reexaminare” (§ 2) a motivelor suplimentare de anulare.