George Orwell (1903-1950) a fost un om neînfricat pe parcursul vieții sale, care nu s-a alăturat niciodată unei ortodoxii politice, fiind în mod intrinsec auto-critic.

Spre deosebire de mulți alți eseiști respectați, el nu disprețuiește niciun subiect, nu scrie doar despre lucruri grandioase și înalte, ci despre tot ce se întâmplă în jurul lui și îi preocupă pe contemporanii săi. El nu are nicio formă de elitism intelectual.

Împreună cu marii scriitori, el citește pe cei mediocri sau insignifianți, citește pliante și broșuri, onorează, aproape invidiază cărțile bune proaste, așa cum le numește el, și pentru unele dintre ele crede că vor dura mult mai mult decât operele multor autori intelectuali de seamă.

El scrie texte despre ceai, baruri, trenuri, flori și grădini, despre orice. El este un mare scriitor, dar mereu păstrează în el viețuirea jurnalistului. El nu consideră niciun subiect al conviețuirii umane ca nevrednic de atenție. El nu disprețuiește nimic ce ține de omul obișnuit, nu privește de sus. El are mereu ceva important de spus, chiar și atunci când ocazia este nesemnificativă.