Problema pierderii auzului la copii, atât la cei de vârstă preșcolară, cât și la cei de vârstă școlară, nu este rară, iar efectele asupra dezvoltării lor mentale și intelectuale sunt extrem de serioase. De asemenea, hipoacuzia generează probleme educaționale, economice și sociale complexe.

Sensul auzului este cheia din care se construiește treptat vorbirea. Între simțul auzului și vorbire se creează un mecanism fiziologic de interacțiune, care este esențial pentru dobândirea vorbirii. Orice tulburare în această relație, dincolo de o anumită limită, are efecte devastatoare asupra dezvoltării normale a copilului.

Fără îndoială, vorbirea și limba umană joacă un rol decisiv atât în comunicarea între oameni, cât și în dezvoltarea relațiilor dintre aceștia. S-a spus și este adevărat că surditatea este o dizabilitate mai mare decât orbirea, atunci când ne referim la copii de vârstă fragedă. În aceste cazuri, problemele legate de surditate sunt mai complexe și mai grave decât cele ale orbirk.

Surditatea înseamnă pierderea celui mai viu stimul, sunetul vorbirii, care activează gândirea noastră și ne permite să trăim în compania intelectuală a oamenilor. Absența limbajului îngreunează comunicarea între oameni și are ca rezultat direct crearea sentimentelor de nesiguranță, alienare, neîncredere și dezamăgire.

Este extrem de important ca tratamentul copilului hipoacuzic să înceapă în perioada de dezvoltare normală a vorbirii, mai exact în primii doi ani de viață. Conform studiilor bine documentate, s-a dovedit că, în ciuda progresului tehnologiei auditive electronice, otologiei, audiologiei, foniatriei, logopediei, lingvisticii și pedagogiei, hipoacuzia infantilă rămâne la nivel global o problemă medicală, educațională și socială multidimensională și greu de rezolvat.

Merită menționat că dimensiunile problemei variază de la o țară la alta, în funcție de nivelul de organizare a sănătății, sistemul educațional, politica socială și nivelul cultural al acesteia. În cazul hipoacuziei infantile, grija statului pentru copiii hipoacuzici și surzi este un indicator care exprimă atât nivelul cultural, cât și organizarea serviciilor sociale ale unei țări.