Din educația tradițională britanică, viața Aliciei Bailey a condus-o în multe direcții, dar întotdeauna într-o singură direcție: către momentul în care, prin experiențe personale radicale de tot felul, a obținut o sinteză a perspectivei și înțelegerii și o convingere absolută că o viață divină străbate și revitalizează întreaga umanitate și că Planul pentru umanitate necesită colaborarea și serviciul oamenilor educați și dedicați, bine informați cu privire la problemele globale, în colaborare cu cei care formează Ierarhia Spirituală, guvernul interior al planetei.

Lucrarea vieții ei a devenit o parte integrantă a acestei sinteze și realizări. Fără a pierde deloc din calitățile și implicarea umană, sufletul ei și-a asumat obligația față de Maestrul său, iar personalitatea ei a oferit o colaborare completă în domeniul serviciului acceptat.

În esență, lucrarea ei s-a dezvoltat în două direcții - serviciul său de ucenicie care a inclus stabilirea unei școli interioare și acordul său inițial reticent de a colabora cu tibetanul Djwhal Khul la scrierea unei serii de cărți care prezintă următoarea fază în continuarea învățăturii Înțelepciunii Eternale pentru prezentul și viitorul apropiat.

Către sfârșitul vieții sale, Alicia Bailey a acceptat oarecum reticent să-și scrie autobiografia. Ceea ce, în cele din urmă, a determinat-o să scrie despre viața ei a fost o scrisoare pe care a primit-o în 1941 de la un prieten care, așa cum spune ea, din Scoția, simțea profund că "aș oferi un serviciu real dacă aș putea arăta oamenilor cum am ajuns să fiu ceea ce sunt din ceea ce am fost. Ar fi util să știe cum un lucrător fanatic, ortodox creștin putea deveni un cunoscut învățător al ocultismului."