Jolly Roger, steagul negru cu craniul, „stindardul Regelui Morții”, este cel mai recunoscut simbol al piraților din Epoca de Aur. Împreună cu figura piratului care îl însoțește, a fost imprimat în cultura de masă prin literatură și cinema.
Istoricii plasează pirateria din Epoca de Aur în perioada dintre anii 1690 și 1725, având ca punct de plecare Caraibele și rază de acțiune până în Oceanul Indian și pe coasta vestică a Africii.
Jolly Roger, dincolo de versiunea sa consumatorească mai largă, este adesea folosit pentru a declara un act de rezistență împotriva celor puternici ai acestei lumi.
Cine au fost acești pirați notorii, care, la apogeul prezenței lor istorice, nu au depășit niciodată 2500 de oameni și care continuă să stârnească imaginația și interesul la nivel mondial trei secole mai târziu?
Gabriel Kuhn, în această carte, documentează istoria piraților din Epoca de Aur prin prisma moștenirii lor culturale și politice. Se întreabă dacă impresia pozitivă pe care o lasă în imaginația populară și menționarea constantă a simbolurilor lor de către radicalii contemporani se bazează pe un mit romantic sau pe fapte istorice reale.
