Suntem printre majoritatea celor care au jucat jocul în aproape toate versiunile, deoarece facem parte din familia PlayStation de mai demult. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că există și o nouă generație de gameri, care acum încep să joace pe console fără a avea ocazia să se bucure de aceste capodopere. Este o rușine să existe atât de multă negativitate în jurul unui joc care, dacă nu altceva, a primit multă dragoste atât din partea studioului, cât și din partea lumii.
Recent, am jucat Partea 2 cu o întârziere considerabilă și am fost uimit, într-atât încât au trecut câteva luni înainte să mai joc un alt joc bazat pe poveste. Pe măsură ce încheiam Partea 2 (inclusiv două play-through-uri complete), am simțit dorința de a juca din nou prima parte, deoarece mi-am dat seama că îmi aminteam vag detaliile și nu absorbisem povestea la fel de intens ca în cazul celei de-a doua părți.
Să trecem la detalii:
- Gameplay: Deși nu la fel de impecabil ca în Partea 2, polisajul ușor în comparație cu era PS3/PS4 mi s-a părut satisfăcător. Având în vedere că am experimentat recent Partea 2, mi s-a părut că mișcarea personajului în mediul înconjurător era "mai greoaie", dar nu am simțit niciodată că nu pot face ceea ce gândeam, să mă apropii de inamici și de lupte. Mi-a lipsit abilitatea caracteristică de "scufundare" din Partea 2 în sistemul de acoperire pentru a juca puțin mai agresiv. Am apreciat mai mult partea de explorare, fără anxietatea "necunoscutului", și am avut mai multă încredere în a face față atacurilor neașteptate atunci când exploram locațiile. De asemenea, am gestionat resursele și muniția mult mai ușor, știind cum să abordez fiecare inamic datorită multor ore petrecute cu ei în Partea 2 (probabil cam 80% din joc am trebuit să le înfrunt cu stealth și decoy).
- Poveste: Îmi aminteam povestea foarte fragmentar din cauza anilor care trecuseră de când am jucat-o prima dată. Existau secțiuni ale jocului, cum ar fi momentele în care joci doar ca Ellie (de exemplu, Lakeside Resort), barajul sau partea cu Sam, pe care le uitaseram complet. La fel s-a întâmplat și cu DLC-ul Left Behind, care mi s-a părut că îl joc pentru prima dată. În general, mi-a plăcut foarte mult să pot conecta poveștile, personajele și interpretările din primele două părți într-un mod mai bun și mai intens. M-a lăsat cu un sentiment de împlinire pe care îl pierdusem în acei câțiva ani care trecuseră de la jocarea celor două jocuri.
- Grafică și Lume: Texturile îmbunătățite în detalii și iluminarea mediului, precum și în modelele de personaje și expresiile lor, în opinia mea, au contribuit în mare măsură la senzația generală pe care o lasă jocul. Încă sunt departe de ceea ce am văzut în Partea 2, dar în ansamblu, personal, a creat o puternică coeziune. Consider că dacă aș fi jucat mai întâi acest joc pe PS5 și apoi aș fi jucat Partea 2 pentru prima dată, tranziția și progresul natural între cele două titluri ar părea mai line. Compar, de exemplu, cu Uncharted 1 și Uncharted 2, unde saltul în grafică, mecanică și gameplay mi s-a părut foarte semnificativ.
Concluzionez prin a spune că de data aceasta simt că am "absorbit" jocul și l-am trăit mai intens și mai cuprinzător.
M-am oprit să studiez și să citesc fiecare mic semn, graffiti, afiș sau detaliu pe care studioul le-a inclus cu grijă, să admir natura și lumea "proaspătă" și să mă bucur de expresii și de interpretările uimitoare alături de muzica uluitoare. Mi-a plăcut, în plus, că nu am avut de-a face cu trofee dificile online sau de tip uber (în general nu joc online) și m-am dedicat explorării fiecărui colț al jocului.
Prețul pentru un joc care a fost lansat pe 3 platforme este o problemă, totuși, acest lucru nu anulează faptul că The Last of Us este o capodoperă care depășește granițele jocurilor video, te umple de emoții și oferă ore nesfârșite de distracție.
Είμαστε οι περισσότεροι που έχουμε παίξει το παιχνίδι σχεδόν σε όλες τις εκδόσεις, διότι είμαστε στην οικογένεια PlayStation από παλιότερα. Θυμηθείτε όμως, πάντα υπάρχει και η νέα γενιά των gamers, που τώρα ξεκινάει στο console gaming χωρίς να είχε την ευκαιρία να παίξει αυτά τα αριστουργήματα. Κρίμα τόσο αρνητισμός για ένα game, που αν μη τι άλλο, έχει λάβει πολλή αγάπη τόσο από το studio όσο και από τον κόσμο.
Πρόσφατα είχα παίξει το Part 2 με τρομερή καθυστέρηση και είχα πάθει πλάκα, σε σημείο που μεσολάβησαν αρκετοί μήνες μέχρι να πιάσω πάλι story-based game. Τη στιγμή που τελείωνα το Part 2 (καπάκια δύο play-through μάλιστα) είχα την επιθυμία να παίξω πάλι το 1ο μέρος, γιατί συνειδητοποίησα ότι θυμόμουν αμυδρά τις λεπτομέρειες και δεν είχα απορροφήσει τόσο έντονα την ιστορία, όπως μου συνέβη με το 2ο μέρος.
Στο δια ταύτα
- Gameplay: χωρίς να είναι τόσο flawless όσο στο Part 2, το ελαφρύ polish συγκριτικά με τις εποχές PS3/PS4 μου φάνηκε ικανοποιητικό. Έχοντας πρόσφατη την εμπειρία από το 2, η κίνηση των χαρακτήρων στο περιβάλλον μου φάνηκε πιο "βαριά", χωρίς όμως να νιώθω ότι δεν μπορώ να κάνω αυτό που σκέφτομαι, για να προσεγγίσω τους εχθρούς και τις μάχες. Από το σύστημα κάλυψης μου έλειψε η χαρακτηριστική δυνατότητα "της βουτιάς" του Part 2 για να παίζω λίγο πιο επιθετικά. Το κομμάτι της εξερεύνησης το χάρηκα περισσότερο, απαλλαγμένος από το άγχος του "άγνωστου" και είχα μεγαλύτερη αυτοπεποίθηση στο να αντιμετωπίσω τυχόν απρόοπτες επιθέσεις όταν ψαχούλευα τις τοποθεσίες. Αντιστοίχως, πολύ πιο εύκολα διαχειρίστηκα resources και πυρομαχικά, γνωρίζοντας πλέον πώς να προσεγγίσω κάθε εχθρό από τις πολλές ώρες που είχα περάσει μαζί τους και στο Part 2 (ίσως ένα 80% του παιχνιδιού με το ζόρι ήθελα να το βγάλω με stealth & decoy).
- Ιστορία: θυμόμουν πολύ αποσπασματικά την ιστορία λόγων της διαφοράς ετών από τότε που το είχα πρωτοπαίξει. Υπήρχαν ενότητες του παιχνιδιού όπως εκεί που παίζεις μόνο με την Ellie (π.χ. Lakeside Resort), το φράγμα ή το κομμάτι με τον Sam που τα είχα ξεχάσει εντελώς. Το ίδιο ισχύει για το DLC Left Behind που ήταν λες και το παίζω για πρώτη φορά. Σε γενικές γραμμές, ευχαριστήθηκα πολύ το γεγονός ότι μπόρεσα να συνδέσω ιστορίες, πρόσωπα και παραστάσεις από το 1ο και το 2ο μέρος με καλύτερο και πιο έντονο τρόπο. Μου άφησε ένα αίσθημα πληρότητας που το είχα χάσει από τα αρκετά χρόνια που είχαν μεσολαβήσει από τα playthroughs των δύο παιχνιδιών.
- Γραφικά & κόσμος: οι βελτιωμένες υφές στις λεπτομέρειες και στο φωτισμό του περιβάλλοντος, όπως επίσης στα μοντέλα των χαρακτήρων και τις εκφράσεις τους, γνώμη μου βοήθησαν πολύ στο γενικότερο feeling που αφήνει το παιχνίδι. Απέχουν και πάλι αρκετά από ότι είδαμε στο Part 2, όμως σε γενικές γραμμές προσωπικά μου δημιούργησε μια έντονη αίσθηση ομοιγένειας. Θεωρώ δηλαδή ότι αν έπαιζα πρώτα αυτό στο PS5 και μετά έπαιζα το 2ο για πρώτη φορά, μοιάζει σαν μια πιο smooth η μετάβαση και η φυσική εξέλιξη στο σύνολό των 2 τίτλων. Το συγκρίνω π.χ. με το Uncharted 1 στο Uncharted 2, που το άλμα σε γραφικά, μηχανιστμούς και gameplay μου είχε φανεί πάρα πολύ μεγάλο.
Κλείνω λέγοντας ότι αυτή τη φορά νιώθω πως "ρούφηξα" το παιχνίδι και έτσι το έζησα πιο έντονα και ολοκληρωτικά.
Σταματούσα να μελετήσω και να διαβάσω κάθε μικρή πινακίδα, graffiti, flyer ή λεπτομέρεια που το studio είχε προσεκτικά ενσωματώσει, να χαζέψω τη φύση και το "φρεσκαρισμένο" κόσμο και να απολαύσω τις εκφράσεις και τα συγκλονιστικά voice overs μαζί με τη συγκλονιστική μουσική. Μου άρεσε, επιπλέον, που δε χρειάστηκε να ασχοληθώ με online ή uber difficulty τρόπαια (online δεν παίζω καθόλου γενικά) και έτσι αφοσιώθηκα στο να εξερευνήσω κάθε σπιθαμή του παιχνιδιού.
Η τιμή για ένα παιχνίδι που έχει κυκλοφορήσει σε 3 πλατφόρμες είναι ένα θέμα, όμως δεν αναιρεί το γεγονός ότι το Last of Us είναι ένα αριστούργημα που ξεπερνάει τα όρια των video games, σε γεμίζει συναισθήματα και χαρίζει ατέλειωτες ώρες ψυχαγωγίας.
fii primul care lasă un comentariu