Cele două esee scurte incluse în acest volum ocupă, în ciuda dimensiunii lor reduse, un loc distinct în opera filozofică a lui Cassirer. În principal, pentru că luminează posibilitatea unei aplicări fertile a teoriei formelor simbolice în complexul domeniu al teoriei și practicii politice.

În primul eseu, intitulat Ideea regimului republican și bazat pe un discurs susținut de Cassirer la 11 august 1928, gânditorul german apără cu pasiune Constituția Republicii Weimar, subliniind că principiile fundamentale ale acesteia nu își au rădăcinile în filosofia politică a lui Hobbes și Rousseau, ci în filosofia idealistă a lui Leibniz și Kant.

Pe de altă parte, în al doilea eseu, care poartă titlul Iluminism și a fost publicat în 1931 în volumul cinci al celebrei Enciclopedii a Științelor Sociale, Cassirer își duce argumentația mult dincolo de moralismul rigid care caracterizează Iluminismul kantian, pentru a conferi un sens nou și actual frazei cunoscute a lui Bacon: veritas est filia temporis, și pentru a evidenția semnificația profundă a dreptului fundamental - definit explicit de Umanismul Renașterii - în păstrarea integrității individului.

[Fragment din textul introducerii]