Obiectul principal al acestei cărți nu este „erotismul în cinema”, ci corpul gol, așa cum a fost înregistrat de camera de filmat pentru a apărea pe ecranul cinematografului, având ca spectatori un public care căuta aceste imagini pentru a-și satisface privirea și a provoca fantezii erotice.
Pe scena mondială, nuditatea urmează dictate ale modei și ale normelor morale ale epocii respective, iar orice abateri sunt pedepsite sau marginalizate. Cândva, gamba feminină era considerată o insultă adusă demnității publice, în vremea când milioanele de cadavre întinse pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial nu constituiau o astfel de insultă.
Încet și dureros, fusta se ridica, decolteul se adâncea, țesutul cenzurii și al „demnității publice” apărea și dispărea, iar în același timp mii de corpuri goale de evrei intrau în camerele de gazare de la Auschwitz și Mauthausen, iar corpul uman, la fel ca actul sexual, a devenit o victimă a unei morale creștine distructive, care ulterior a fost folosită, prin intermediul cenzurii, ca cel mai bun publicitar al filmelor corespunzătoare.
Începând cu anii '60, Europa a început să îndepărteze treptat vălurile de pe corpurile umane și a ajuns în anii '70, care au devenit „Sodoma și Gomora”, cu Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) de Pasolini și Imperiul simțurilor (1976) de Oshima. Lupta nu s-a dat cu fantomele cenzurii și ale moralei burghezo-creștine. Lupta a fost și este pentru satisfacerea „dulceții neîndestulătoare” a privirii umane față de corpul gol.
Ce imagine mai frumoasă a unui sân feminin gol sau a unui organ masculin în erecție sau în declin, chiar și astăzi, chiar și după multe decenii. O anumită unghi de filmare, o anumită lumină, o anumită funcționalitate a acestora în cadru ne scapă încă. Și un actor faimos și important va rămâne pentru a fi expus și adorat.
11 fotografii, cea mai mare iluzie a secolului XX, a păstrat corpurile tinere-îmbătrânite, vii-moarte, goale și frumoase, în timp ce acestea nu mai există. Înșelătoria este prezentă în fața anxietății omului vestic pentru degradare și pentru pierderea iminentă a corpului efemer, în salvarea vedetelor de la Hollywood, a femeilor cu fețele perfecte, părul platinat și corpul pe care, cu aluzie, ni l-au oferit, un corp pe care toți am vrea să rămână nepătruns.
Am încercat, prin constructele minții, să înghețăm corpul și, după ce am înlocuit timpul cu spațiul, să evităm moartea; aceasta este fotografia, acesta este cinema; și iată rezultatele: corpul a dispărut și a rămas în urmă urma sa pe ecran.
