Anaflaxia reprezintă o reacție alergică gravă și potențial mortală, care apare rapid după expunerea la alergeni, care pot fi de obicei alimente, medicamente și venin de insecte cu aripi (albine, viespi).

În anaflaxie pot fi implicate, în afară de piele, diverse sisteme, cum ar fi sistemul respirator (superior și inferior), sistemul gastro-intestinal și sistemul cardiovascular. Simptomele anaflaxiei includ simptome caracteristice de rinită/conjunctivită, prurit și eritem, care sunt de obicei însoțite de urticarie și angioedem (buze, pleoape, față), precum și dureri abdominale (cu sau fără vărsături). De asemenea, pot apărea wheezing, dificultăți de respirație, simptome de astm (tuse, wheezing expirator), scădere a tensiunii arteriale, amețeală, leșin și pierdere a conștiinței. În șocul anafilactic se constată o circulație insuficientă a sângelui în diferitele organe/sisteme ale organismului uman, ceea ce duce la colaps.

Este extrem de important să se recunoască la timp simptomele anaflaxiei și să existe o reacție rapidă din partea personalului medical și de îngrijire. Tratamentul unui episod acut de anaflaxie include întotdeauna administrarea imediată a adrenalinei (epinefrină) prin injecție intramusculară, urmată de tratamente suportive. Adrenalina este disponibilă și sub formă de seringă preumplută auto-injectabilă pentru administrare intramusculară, chiar și de către pacient în momentul în care se confruntă cu un episod anaflactic.

Persoanele care au un istoric de episod anaflactic și se află în risc de a dezvolta simptome severe ale acestei entități clinice trebuie să fie întotdeauna evaluate de un alergolog. Acest lucru este necesar pentru a analiza și a documenta posibilii factori etiologici, pentru a identifica orice factori co-factori, pentru a exclude alte boli și pentru a evalua riscul de un nou episod de anaflaxie. De asemenea, acești pacienți trebuie să fie instruiți corespunzător în administrarea adrenalinei și să fie informați responsabil de către alergolog cu privire la opțiunile terapeutice și planul de evitare a alergenilor, pe care trebuie să-l cunoască și să-l urmeze cu strictețe.