Restaurată cu meticulozitate din manuscrisele lui Tolkien și prezentată pentru prima dată ca o poveste continuă și independentă, epopeea lui Beren și Lúthien va reuni fanii Hobbitului și Stăpânului Inelelor cu Elfi și Oameni, Pitici și Orci și peisajul bogat și creaturile unice ale Pământului de Mijloc al lui Tolkien.

Povestea lui Beren și Lúthien a fost, sau a devenit, un element esențial în evoluția Silmarillionului, miturile și legendele primei Epoci a Lumii concepute de J.R.R. Tolkien. Revenind din Franța și din bătălia de la Somme la sfârșitul anului 1916, a scris povestea în anul următor. Esențială pentru poveste, și niciodată schimbată, este soarta care a umbrit iubirea dintre Beren și Lúthien: căci Beren era un om muritor, dar Lúthien era o Elfă nemuritoare. Tatăl ei, un mare lord elfic, profund opus lui Beren, i-a impus o sarcină imposibilă pe care trebuia să o îndeplinească înainte de a se căsători cu Lúthien. Acesta este nucleul legendei; și conduce la încercarea suprem eroică a lui Beren și Lúthien împreună de a fura de la cea mai malefică ființă, Melkor, numit Morgoth, Dușmanul Negru, un Silmaril.

În această carte, Christopher Tolkien a încercat să extragă povestea lui Beren și Lúthien din opera cuprinzătoare în care fusese inclusă; însă acea poveste se schimba însăși în timp ce dezvolta noi asocieri în cadrul istoriei mai largi. Pentru a arăta ceva din procesul prin care această legendă a Pământului de Mijloc a evoluat de-a lungul anilor, el a redat povestea în cuvintele tatălui său, oferind, mai întâi, forma sa originală, apoi pasaje în proză și vers din textele ulterioare ce ilustrează narațiunea în schimbare. Prezentate împreună pentru prima dată, acestea dezvăluie aspecte ale poveștii, atât în evenimente cât și în imediatea narativă, care ulterior s-au pierdut.