Două evenimente de o semnificație profundă au zguduit omenirea încă de la prima sa apariție pe pământ și o fac și astăzi: nașterea și moartea. Se uită în jur și își dă seama că totul are un început și un sfârșit. Copiii săi se nasc și mor. Același lucru este valabil și pentru animale, plante și stele. Nașterea și moartea se succed neîncetat.

Își întoarce acul timpului înapoi și ajunge la punctul zero, unde un bărbat și o femeie își aduc pe lume primii copii. Dar cine a adus pe lume acești doi? Se gândește din nou și din nou și mintea sa dă naștere lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să fi existat dintotdeauna și nu moare niciodată.

Pe scurt, descoperă că doar pământul pe care calca, adică planeta, și universul ceresc care îl acoperă, cerul, au fost dintotdeauna acolo și nu sunt influențate de timp. Aceștia vor fi primii săi zei: cerul - Ouranos - și pământul - Gaia.

Lumea terestră care îl înconjoară este un exemplu că nu își poate imagina pe Dumnezeu în alt mod decât ca o dualitate: masculin și feminin, bărbat și femeie: cerul este masculin, iar pământul este feminin.