Ce simbolizează legenda oamenilor verzi, care pentru unii provine din tradiția paleo-europeană, pentru alții din Orient și din căile Mătăsii, pentru altele/ei din zeitățile verzi ale tradiției greco-romane și celtice, în timp ce pentru multe dintre ele/i este o construcție a ultimelor secole din Europa Centrală? Este spiritul păgân al naturii? Spiritul unirii acesteia cu oamenii, expresia ciclului anual de renaștere și dezvoltare a vieții? Cum se explică legătura sa cu motive mitologice, precum cel al „zeului/zei muritor/muritoare și înviat/înviată” sau cu tradiții precum cea a Sheela Na Gigs, a femeilor cu mari atribute sexuale? Cum se face că întâlnim reprezentări din piatră și lemn ale acestora încă din perioada medievală în biserici și catedrale, apărând deasupra intrărilor centrale și adesea în apropierea reprezentărilor lui Iisus?

Putem presupune că tradițiile și credințele păgâne, în special cele legate de natură și copaci, exercitau o influență semnificativă în timpurile medievale timpurii și mai târziu în tradiția populară europeană - și în cea grecească - în riturile și obiceiurile sale? Și, cu toate acestea, poate că au dreptate cei care nu acceptă toate acestea și le consideră o construcție recentă?

Acest volum reprezintă o călătorie prin universul mitologic european, prin legende și epopei medievale, prin sărbători de mai, dar și prin obiceiuri și evenimente grecești, care par să păstreze elemente ale tradițiilor arhaice, în ciuda oricărei contestări și, prin urmare, se adresează cititorilor dornici să facă această călătorie magică de-a lungul secolelor, care în cele din urmă se încearcă în cadrul său.

Maria Gaskouka este profesor emerit la Universitatea din Marea Egee și fost vicepreședinte al Centrului Național pentru Administrație Publică și Autoguvernare - director al Institutului de Formare. Este autoare a douăzeci de cărți în domeniul Genului și Culturii, Folclorului, Educației etc. A publicat numeroase articole științifice relevante în limba greacă și engleză, iar lucrările sale au fost traduse în turcă și spaniolă. Este autoarea „Planului Național de Acțiune pentru Egalitatea de Gen 2007-2013” al Republicii Cipriene, precum și autoare a „Ghidurilor de Utilizare a Limbajului Ne-sexist în Documentele Publice” din Grecia și Cipru, care au rezultat din cercetări în ambele țări. A fost președinta Grupului de Lucru al Ministerului de Interne pentru elaborarea Proiectului de Lege privind Egalitatea Substanțială. Este membru onorific al Comisiei pentru Egalitate a Universității din Marea Egee și președinta Comitetului Științific al Observatorului pentru Egalitate din Cipru (P.I.C.).

Alexandros G. Kapanias este doctor în Folclor Digital la Departamentul de Științe ale Educației Preșcolare și Design Educațional al Universității din Marea Egee, având în plus două cercetări postdoctorale finalizate în probleme de etnografie arhivală la Departamentul de Istorie și Etnologie al Universității Democritus din Tracia. În perioada 2021-22 este cercetător invitat (Visiting Research Fellow) la Departamentul de Științe Politice și Relații Internaționale al Universității din Peloponez în probleme de etnografie arhivală legate de migrație. Este profesor-consultant la Universitatea Greacă deschisă în cadrul programului de licență „Studii în Cultura Grecească” în secțiunea „Viață Publică și Privată în Grecia II: Timpurile Moderne, ELP41”. În 2014 a fost distins cu „Premiul Lysimachos Kavtanzoglou” de la Facultatea de Filozofie a Universității Naționale și Kapodistriene din Atena pentru lucrarea sa „Maiides din Makrinitsa”, în 2018 pentru lucrarea sa „Folclor Digital și Educație”, iar în 2019 pentru lucrarea în două volume „Cooperativa Agricolă Zagora, Un secol de tradiție și luptă cooperativă, Istoria, valorile cooperativiste și cultura producției agricole”.