Epoca medievală este pe bună dreptate considerată perioada de aur a renumitei cetăți a Methoni. Strălucirea medievală este reflectată în zidurile puternice, lucrările venețienilor, care au alungat garda francă a lui Godfroy de Villehardouin în 1206 și au cucerit-o în 1209, semnând acordul de la Sapienza.

Când venețienii au cucerit Creta, Methoni a devenit un avanpost al coloniei lor în competiția cu genovezii. Spațiul castelului s-a transformat într-o stație către țărmurile Asiei și locurile sfinte. Cronicarii din Occident numesc Peloponezul „Insula Methoni” (L’ ile de Modon).

Importanța castelului este evidențiată și de comunicatul dogelui A. Barbarigo din 1500 (după cucerirea acestuia de către turci) către Papa, regele Spaniei și alți prinți: „am pierdut excelentul avanpost al tuturor navelor care călătoreau spre Est”.

După bătălia de la Navarino, trupele eliberatoare ale generalului Maison au construit noua Methoni în afara zidurilor. Tot ce mai rămâne astăzi în picioare în interiorul castelului sunt ruinele hammamurilor turcești și un minaret, rezervoare subterane, un depozit de pulbere și biserica Schimbării la Față a Mântuitorului.