Viața mea este strâns legată de țara mea sfâșiată de război. Istoria ei tulbure, plină de exploatare și conflicte, strigă pentru o înțelegere mult mai largă. Tulburările din ultimii douăzeci și cinci de ani, cel mai devastator conflict după Al Doilea Război Mondial, cu peste cinci milioane de morți sau dispăruți, au fost lăsate să se extindă fără rezolvare din 1996. Scriu despre tragedia din Congo cu speranța că voi încuraja politicienii din Occident și din alte părți să se implice activ, să acționeze în direcția păcii și justiției pe care poporul congolez o dorește cu ardoare. Totuși, nu am scris o autobiografie și nici un volum care să încerce să interpreteze pe deplin războaiele din Congo.

Această carte este un omagiu adus puterii tuturor femeilor, în special celor care m-au crescut, m-au educat și m-au inspirat. Așa cum veți vedea în capitolul 1, încep de la început, cu femeia care a înfruntat pericolul și incertitudinea pentru a mă aduce pe lume – și la doar câteva zile după aceea a fost nevoită să mă salveze de boală. Rezistența și curajul pe care le-a arătat mama mea la nașterea mea sunt comparabile doar cu devotamentul ei față de mine și față de ceilalți copii pe tot parcursul vieții sale.

Ea a modelat percepțiile tânărului bărbat în care m-am transformat, în timp ce m-a împins, uneori folosind arta binevoitoare a manipulării materne, să-mi urmăresc visele și să devin medic. Ea a fost prima mea eroină. Pe aceste pagini, alături de mama mea se află multe alte femei care m-au motivat prin curajul și bunătatea lor, prin reziliența și energia lor.

Ele sunt activiste, avocate sau universitare, precum și paciente ale mele sau supraviețuitoare ale violenței sexuale pe care le-am cunoscut în anii de muncă în Congo și în călătoriile mele în Coreea, Kosovo, Irak, Columbia sau Statele Unite, printre altele.